Hi

Aceasta e lumea mea : o carte deschisa tuturor

miercuri, 29 decembrie 2010

A mai trecut un an...

A mai trecut un an..
In acest an s-au schimbat multe , trecutul a lasat loc prezentului . Iar in cartea vietii a inceput un nou capitol< adolescenta> Stau si ma gandesc la emotiile din examene iar acum imi vine sa rad cand aud de ele. Rasfoiesc albumul din generala si incep sa plang cu lacrimi calde de dor dupa prietenii mei. Imi amintesc o seara magica plina de rochii stralucitoare si parfumuri scumpe si picioarele goale ce ascultau ritmul muzicii. Cand soarele ma atinge ma gandesc la vara petracuta cu prietenii dar si fericirea ce se imbina cu furia cand am intrat la profilul dorit iar prietena mea cea mai buna  nu imi va mai fi colega. Nu am sa uit niciodata prima zi din liceu unde prietenii mai disparusera in ceata altei clase iar eu eram parasita si singura, ajungand acasa plangeam cu lacrimi amare de dor si suparare simntind o furie ce imi sfarama sufletul. Si acum pe caietul de romana se afla initialele noastre din care rezulta prietenia stropita cu o lacrima de dor. Am inceput sa ma acomodez cu acest capitol nou din viata ragandu-mi prietenii si invatand mai mult.  Dupa doua luni a fost o seara in care am dat timpul inapoi , eram noi cei din generala aceeasi nebuni dornici de distractie. Nu a trecut mult si tezele mi-au batut la usa insotite de lucrari  care au fost invinse curand. A venit vacanta si odata cu ea si Craciunul. In Ajun pornim la colindat <fosta clasa> mergand pe la profesori si la colegi am gustat din bunatatile si bauturile specifice Craciunului. Am gustat si din bucuria de a darui <cadouri>  de Craciun. 
Astazi imi voi aminti mereu de Cei trei Muschetari  care au pornit intr-o aventura printre albinutele de zapada razistand farmecelor iernii cu sabia aparatului foto. Atinse de farmecele iernii s-au refugiat in casa unni muschetar fiind imbratisate de caldura si de luminile albe.
Asa a mei trecut un an...

duminică, 12 decembrie 2010

Singura printre fulgi

            <Este ierna> asa incepeau toate compunerile mele in clasele primare cand viata era o joaca cu papusile in care eu eram sefa. In fiecare zi dupa ce mi terminam temele ma jucam singura , rar era cand venea o prietena la mine.Eu stau intr-o zona unde vecinii mei au negociat si au plecat din oras odata cu prietenele mele din copilarie.
Atunci nu realizam ca imi pierd prietenele rand pe rand . Acum sunt in pragul adolescentei si desi am prietene ele stau departe de mine si nu ne prea intalnim . Ma simnt singura si retrasa de lumea inconjuratoare. Sunt ca o carte uitata in biblioteca scolii pe care s-a pus praful si nimeni n-o sa-l mai stearga vreodata. Familia mea nu intelege ca eu sufar , iar colegele imi spun < de ce esti asa de timida> iar eu nu le pot raspunde.
     Astazi m-am plimbat singura printre fulgii ce se topeau pe fata mea <oare asa sa fie viata mea? merau singura printre fulgii de nea?>   Acum stau si meditez cum va fi Craciunul oare mi se va ineplini dorinta , am sa merg la colindat sau voi sta acasa ca majoritatea  sarbatorilor petrecute in familie si o fraza scutra pe mess  cu prietenele mele . Poate ca fulgii de zapada aduc si bucurie sau macar o prietena care sa stea mai aproape de mn.
Oare cer prea mult?

duminică, 5 decembrie 2010

Vine Mos Nicolae, fara anii din copilarie

Este 5 decembrie. Cred ca orice copil il asteapta pe  Mosul cu sufletul la gura. Asa se intampla cand esti copil. Imi amintesc cu drag ziua de 5 decembrie mai ales seara.< La mine Mosul venea seara . Fiind o fetita cuminte Mosul imi aducea cadourile mai  repede decat ceilalti copii.Dupa ce lasa cadourile iesea tiptil si batea in perete.> A fost frumos ca de fiecare data ma bucuram nespus de mult de cadouri. Asa era anii la rand pana in clasa a 5 a cand banuielile din clasele primare s-au confirmat a fi adevarate. De atunci si pana acum in aceasta zi sunt adult. Stiu cine e Mosul , iar o data cu disparitia batranelului putin mai sarac de cat Mos Craciun  spiritul de a impartasi e altfel . Cand eram copil primeam cadouri  de la Mos Nicolae, acum si primesc dar si ofer. M-am transformat in ajutorul batranelului pe  care il indrageam in copilarie. 
Da stiu ca nu exista ca persoana dar cu fiecare cadou asezat langa cismitze  spiritul Mosului se afla acolo. El traieste in sufletul nostru. 
Acum trebuie sa plec ; cizmutzele nu se curata singure iar cadourile trebuie impachetate.