A trecut repede, poate prea repede ca vantul printre frunzele copacilor ; asa cred.
In ochii mei viata de liceu e mai grea, mai diferita dar nu imposibila. E ca si cum te-ai fi mutat intr-un alt cartier din acelasi oras. Nu prea cunosti oamenii , dar stii unde te aflii.
Materiile noi iti dau dureri de cap si desi esti cu medicamentele dupa tine durerea apare brusc. Nu ai incotro trebuie sa-i faci fata, trebuie s-o invingi. Trebuie sa ai arma cunostintei si a gandirii logice. Numai asa poti castiga premiul.
Am facut fata si peste durerile materiilor noi castigand premiul 2 ,1 chiar si marele premiu . Poate ca pana la sfarsitul anului aceste dureri v-or disparea iar premiul cel mare va fi luat cu usurinta.
Mi-am legat prietenii noi de care nu ma asteptam, ma bucur pentru asta. Am ingropat si vechea secure a razboiului si sper sa nu mai existe alta.
Din cand in cand ma intalnesc pe holul liceului cu vechii prieteni. Impreuna rasfoim cartea generalei si ne amuzam , dar timpul nu e de patrea noastra. Clopotelul suna si de aduce aminte din ce clasa facem parte. Nu mai suntem ca alta data avand aceeasi clasa, aceeasi colegi aceelasi diriginte. Suntem in anii de liceu.
Nici notele la unele materii nu mai sunt ridicate. Poate ca asa e in primul semestru.
Am crezut ca e altfel , am crezut ca se aseamana mult cu anii de generala. Dar nu e asa. Trebuie sa muncesti mai mult ca sa fii in frunte. Dar nu e sfarsitul anului mai exista inca un semestru si dupa aceea se va termina un an din viata de liceu.
