Singura printre fulgi

            <Este ierna> asa incepeau toate compunerile mele in clasele primare cand viata era o joaca cu papusile in care eu eram sefa. In fiecare zi dupa ce mi terminam temele ma jucam singura , rar era cand venea o prietena la mine.Eu stau intr-o zona unde vecinii mei au negociat si au plecat din oras odata cu prietenele mele din copilarie.
Atunci nu realizam ca imi pierd prietenele rand pe rand . Acum sunt in pragul adolescentei si desi am prietene ele stau departe de mine si nu ne prea intalnim . Ma simnt singura si retrasa de lumea inconjuratoare. Sunt ca o carte uitata in biblioteca scolii pe care s-a pus praful si nimeni n-o sa-l mai stearga vreodata. Familia mea nu intelege ca eu sufar , iar colegele imi spun < de ce esti asa de timida> iar eu nu le pot raspunde.
     Astazi m-am plimbat singura printre fulgii ce se topeau pe fata mea <oare asa sa fie viata mea? merau singura printre fulgii de nea?>   Acum stau si meditez cum va fi Craciunul oare mi se va ineplini dorinta , am sa merg la colindat sau voi sta acasa ca majoritatea  sarbatorilor petrecute in familie si o fraza scutra pe mess  cu prietenele mele . Poate ca fulgii de zapada aduc si bucurie sau macar o prietena care sa stea mai aproape de mn.

Oare cer prea mult?